Iniţial aceasta era gândită să apară bilingv, română şi rutenă (ucraineană), având doi primi-redactori: pentru textul românesc – prof. dr. Vasile Mitrofanovici (1882-1883), urmat de pr. Artemie Berariu (1884-1894), iar pentru cel ucrainean – prof. Isidor Vorobchevici (1882-1900), urmat de consilierul Artemin Manastyrski (1901-1914). În perioada 1882-august 1914 revista a apărut fără nicio întrerupere cu titlul Candela – foaie bisericească-literară, urmând ca după izbucnirea primului Război mondial, aceasta să-şi sisteze apariţia până în anul 1923, când începe ediţia a doua.

Cuprinsul revistei – desigur, pentru ambele serii – a fost unul deschis atât spre studii teologice ştiinţifice, cât şi spre traduceri şi articole de interes practic, „bune pentru păstorirea sufletească. La cele din urmă numărăm predicile pentru aproape toate Duminicile şi sărbătorile de peste an, precum şi sărbători ocazionale fie festive, funebre sau ţinute şi cu alte ocazii…”.

Tendinţa acestui jurnal bisericesc era una bivalentă. Se încerca prin apariţia sa, pe de o parte, elaborarea şi editarea unor studii teologice care să ajute pe preoţii din Bucovina în misiunea lor pastorală, iar pe de altă parte, de a călăuzi poporul spre înţelegerea mult mai profundă a realităţilor teologice: „Tendinţa acestui jurnal este mai întâi sporirea, lăţirea şi fructificarea ştiinţei teologice, încât ştiinţa teologică este baza şi îndreptarul pentru activitatea şi viaţa preoţească. Mediul şi floarea vieţii şi a activităţii preoţeşti în Biserica Ortodoxă este păstorirea sufletească… Din această cauză toată activitatea pe terenul teologiei se raportează la păstorirea sufletească şi ştiinţa teologică împlineşte sublima sa problemă în această măsură, în care contribuie la sporirea intereselor păstoririi sufleteşti şi la ajungerea scopurilor ei… Dar şi pe poporul creştin nu-l va scăpa din vedere «Candela», ci lumina ei modestă va căuta să străbată până în păturile sale, arătându-i adevărata religiozitate şi moralitate, încălzindu-l pentru dorinţele sale către Dumnezeu şi oameni, către Biserică şi stat, şi însufleţindu-i pentru Dumnezeu şi legea Lui cea sfântă. Totodată «Candela» va năzui să deştepte poporul creştin, pentru interesele sfinte ale Bisericii…”.

Personalităţi marcante ale vieţii eclesiastice şi academice din spaţiul românesc, precum Vasile Mitrofanovici, Vasile Gheorghiu, Ioan Zugrav, Orest Bucevschi, Milan Şesan, Iustin Moisescu (viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), Eusebie Popovici, Vladimir Prelipcean, Leca Morariu, Alexandru I. Ciurea şi mulţi alţii au adus contribuţii ştiinţifice extrem de valoroase în paginile revistei Candela. Studiile lor au rămas chiar şi astăzi un veritabil imbold pentru a le urma paradigmele academice şi pentru a înţelege mult mai profund necesitatea aplecării serioase spre ad fontes şi spre cunoaşterea problematicilor teologice, care pot fi transpuse (chiar şi) în plan pastoral.

Începând cu numărul 53-54 (1942-1943), din cauza condiţiilor istorice nefavorabile, dar şi a mutării Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, revista a fost redusă semnificativ, fiind publicată „numai în formă redusă” la Râmnicu Vâlcea, iar mai apoi la Iaşi. Este important de precizat realitatea că doar pentru numărul 55-56 (1944-1945) al revistei, va fi introdus subtitlul de Anuar teologic şi bisericesc. Publicat de profesorii Facultăţii de Teologie din Suceava – Universitatea „Cuza Vodă” din Iaşi. Începând cu numărul următor se va reveni la subtitlul iniţial de revistă teologică şi bisericească.

Încetarea definitivă a acestei serii secundare a revistei Candela se va produce în anul 1946 (numărul 57, publicat la Iaşi, în 1947). Motivul principal care a stat la baza acestei dispariţii editoriale a fost contopirea Facultăţii de Teologie de la Suceava cu cea de la Bucureşti, eveniment petrecut în 1948. 

La aproximativ cinci decenii, odată cu înscăunarea Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen Zainea ca Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor (3 martie 1991), revista Candela va fi reactivată prin păstrarea titlului consacrat, dar cu modificări substanţiale în privinţa formei şi fondului ei. Această publicaţie, mult redusă ca paginaţie, a încercat să se prezinte mai curând ca o foaie volantă sau ca un buletin oficial rezumativ al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, cuprinzând articole teologice şi literare de foarte mici dimensiuni, florilegii patristice şi tematice, prezentarea succintă a activităţilor socio-filantropice, precum şi inserarea agendei ierarhilor. Prin această formă compozită, dar şi extrem de lapidară, care s-a păstrat până în anul 2020, revista în sine nu poate fi evaluată astăzi drept o serie nouă a revistei Candela. 

Anul 2021 reprezintă un nou început pentru această revistă. În baza deciziei Permanenţei Centrului Eparhial (nr. 1386/30.03.2021) a fost reactivată această revistă de teologie şi cultură, propunându-se ca noua serie (a treia, deci) să continue traiectoria impusă deja, dar să primească (şi) un aggiornamento sine qua non contextului contemporan. Noul format, care a păstrat pe cât posibil secţiuniile revistei Candela din perioada interbelică şi postbelică, va încerca să aducă în avanscenă studii de anvergură care să acopere diferite domenii, precum teologie, istorie, filologie clasică, literatură şi artă creştină, gândire contemporană etc. Desigur, un accent deosebit este plasat şi pe valorificarea tezaurului omiletic şi pe instruirea credincioşilor, lucru realizabil prin publicarea cuvântărilor pastorale la marile sărbători din cadrul anului bisericesc. In extenso şi complementar acestor direcţii, cunoaşterea vieţii eclesiastice a acestei eparhii, a evenimentelor la care aceasta este parte integrantă şi integratoare este o altă necesitate stringentă şi un jalon structural, de care noul concept al revistei va ţine cu siguranţă cont. 

Cu un traseu deloc de neglijat, cu o istorie îndelungată şi cu o activitate publicistică remarcabilă, revista Candela s-a dorit a fi fără doar şi poate o lampă de veghe academică pentru cultivarea, păstrarea şi cunoaşterea atât a problematicilor teologice, cât şi a vieţii eclesiastice din ţinutul Bucovinei, chemat astăzi de a face faţă unor noi şi noi provocări.